funie
Etimologie
Din latină funis.
Pronunție
- AFI: /ˈfu.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului funie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | funie | funii |
| Articulat | funia | funiile |
| Genitiv-Dativ | funiei | funiilor |
| Vocativ | funie | funiilor |
- frânghie.
- veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul.
- împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit
- A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei
- A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, = se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă
- A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online