bivuac

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză bivouac.

Pronunție

  • AFI: /bi.vu'ak/


Substantiv


Declinarea substantivului
bivuac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bivuac bivuacuri
Articulat bivuacul bivuacurile
Genitiv-Dativ bivuacului bivuacurilor
Vocativ bivuacule bivuacurilor
  1. staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare.
  2. (rar) adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții).


Traduceri

Referințe