bivuac
română
Etimologie
Din franceză bivouac.
Pronunție
- AFI: /bi.vu'ak/
Substantiv
| Declinarea substantivului bivuac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bivuac | bivuacuri |
| Articulat | bivuacul | bivuacurile |
| Genitiv-Dativ | bivuacului | bivuacurilor |
| Vocativ | bivuacule | bivuacurilor |
- staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor; porțiunea de teren pe care se face această staționare.
- (rar) adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor (mai ales în timpul nopții).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online