consfințire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a consfinți.

Pronunție

  • AFI: /kon.sfin'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consfințire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consfințire consfințiri
Articulat consfințirea consfințirile
Genitiv-Dativ consfințirii consfințirilor
Vocativ consfințire consfințirilor
  1. acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare.


Traduceri

Referințe