consfințire
română
Etimologie
Din a consfinți.
Pronunție
- AFI: /kon.sfin'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului consfințire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consfințire | consfințiri |
| Articulat | consfințirea | consfințirile |
| Genitiv-Dativ | consfințirii | consfințirilor |
| Vocativ | consfințire | consfințirilor |
- acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online