Sari la conținut

consonne

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din latină consona (littera) < din consonus („armonios”).

Pronunție

  • AFI: /kɔ̃.sɔn/


Substantiv

consonne f., consonnes pl.

  1. (lingv.) consoană
    En français, les consonnes sont : B C D F G H J K L M N P Q R S T V W X Z.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

Etimologie

Din consonner.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru consonner.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru consonner.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru consonner.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru consonner.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru consonner.

Referințe