conspect

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină conspectus, germană Konspekt.

Pronunție

  • AFI: /kon'spekt/


Substantiv


Declinarea substantivului
conspect
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conspect conspecte
Articulat conspectul conspectele
Genitiv-Dativ conspectului conspectelor
Vocativ conspectule conspectelor
  1. notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar.
  2. privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe