constantă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din constant.

Pronunție

  • AFI: /kon'stan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
constantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ constantă constante
Articulat constanta constantele
Genitiv-Dativ constantei constantelor
Vocativ constanto constantelor
  1. (mat.) mărime a cărei valoare rămâne neschimbată.
  2. mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanță etc.


Traduceri

Referințe