constatare
Etimologie
Din a constata.
Pronunție
- AFI: /kon.sta'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului constatare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | constatare | constatări |
| Articulat | constatarea | constatările |
| Genitiv-Dativ | constatării | constatărilor |
| Vocativ | constatare | constatărilor |
- acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online