constrânge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină constringere.

Pronunție

  • AFI: /kons'trɨn.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
constrânge
Infinitiv a constrânge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
constrâng
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să constrângă
Participiu constrâns
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a pune cu forțafacă ceva, a obliga.
    L-a constrâns să vorbească.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe