consuetudine
română
Etimologie
Din latină consuetudo, consuetudinis.
Pronunție
- AFI: /kon.su.eˈtu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului consuetudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consuetudine | consuetudini |
| Articulat | consuetudinea | consuetudinile |
| Genitiv-Dativ | consuetudinii | consuetudinilor |
| Vocativ | consuetudine | consuetudinilor |
- (livr.) obișnuință, obicei, deprindere.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online