deprindere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a deprinde.

Pronunție

  • AFI: /de'prin.de.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deprindere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deprindere deprinderi
Articulat deprinderea deprinderile
Dativ-Genitiv deprinderii deprinderilor
Vocativ deprindere deprinderilor
  1. faptul de a (se) deprinde.
  2. obișnuință, obicei.
  3. ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate.
  4. (rar) practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu.


Traduceri

Referințe