contentație
română
Etimologie
Din latină contentatio.
Pronunție
- AFI: /kon.ten'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului contentație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contentație | contentații |
| Articulat | contentația | contentațiile |
| Genitiv-Dativ | contentației | contentațiilor |
| Vocativ | contentație | contentațiilor |
- (latinism) mulțumire, satisfacție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online