contestare
română
Etimologie
Din a contesta.
Pronunție
- AFI: /kon.tes'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului contestare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contestare | contestări |
| Articulat | contestarea | contestările |
| Genitiv-Dativ | contestării | contestărilor |
| Vocativ | contestare | contestărilor |
- acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online