contesta
Etimologie
Din franceză contester < latină contestari.
Pronunție
- AFI: /kon.tesˈta/
Verb
| Conjugarea verbului contesta | |
| Infinitiv | a contesta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
contest |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să conteste |
| Participiu | contestat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui.
- (v.tranz.) a face o contestație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online