contextură
română
Etimologie
Din franceză contexture.
Pronunție
- AFI: /kon.teks'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului contextură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contextură | contexturi |
| Articulat | contextura | contexturile |
| Genitiv-Dativ | contexturii | contexturilor |
| Vocativ | contextură | contexturilor |
- ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei.
- mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online