contiguitate
română
Etimologie
Din franceză contiguïté.
Pronunție
- AFI: /kon.ti.gu.iˈta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului contiguitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contiguitate | invariabil |
| Articulat | contiguitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | contiguității | invariabil |
| Vocativ | contiguitate | invariabil |
- (livr.) însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue.
- vecinătate spațială și temporală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online