Sari la conținut

contiguu

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză contigu < latină contiguus.

Pronunție

  • AFI: /konˈti.gu.u/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
contiguu
Singular Plural
Masculin contiguu contigui
Feminin contiguă contigue
Neutru contiguu contigue
  1. (livr.) care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva.


Traduceri

Referințe