contiguu

română

Etimologie

Din franceză contigu < latină contiguus.

Pronunție

• AFI: /konˈti.gu.u/

Adjectiv

Declinarea adjectivului contiguu
	Singular	Plural
Masculin	contiguu	contigui
Feminin	contiguă	contigue
Neutru	contiguu	contigue

1. (livr.) care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online