contrabătător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din contra- + bătător.

Pronunție

  • AFI: /kon.tra.bə.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
contrabătător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contrabătător contrabătătoare
Articulat contrabătătorul contrabătătoarele
Genitiv-Dativ contrabătătorului contrabătătoarelor
Vocativ contrabătătorule contrabătătoarelor
  1. piesă de lucru a batozei, care constituie, împreună cu bătătorul, mecanismul de batere pentru treierat.


Traduceri

Referințe