contracara

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză contrecarrer.

Pronunție

  • AFI: /kon.tra.ka'ra/


Verb


Conjugarea verbului
contracara
Infinitiv a contracara
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
contracarez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să contracareze
Participiu contracarat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împiedica, a zădărnici planurile, intențiile etc. cuiva; a neutraliza.


Traduceri

Referințe