împiedica

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : împiedică

română

Etimologie

Din latină impĕdĭcāre.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pje.diˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împiedica
Infinitiv a (se) împiedica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împiedic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împiedice
Participiu împiedicat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni.
    Calul se împiedică în mers.
  2. (fig.) a da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește.
    Îl împiedic în mișcări.
  3. (v.tranz.) a pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi.
  4. a înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l facemeargă greu).
    Împiedică o căruță, la vale.
  5. a pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc.
  6. (v.tranz.) (fig.) a opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.
    Nu-l pot împiedica să...

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A se împiedica în picioare = a se împletici
  • A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele
  • A se împiedica la vorbă = a gângăvi


Traduceri

Etimologie

Din împiedica.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împiedica.

Referințe