contravenient

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Kontravenient. Confer franceză contre-venant.

Pronunție

  • AFI: /kon.tra.ve.ni'ent/


Substantiv


Declinarea substantivului
contravenient
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contravenient contravenienți
Articulat contravenientul contravenienții
Genitiv-Dativ contravenientului contravenienților
Vocativ contravenientule contravenienților
  1. persoană care săvârșește o contravenție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe