conurbație
română
Etimologie
Din franceză conurbation.
Pronunție
- AFI: /ko.nur'ba.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului conurbație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conurbație | invariabil |
| Articulat | conurbația | invariabil |
| Genitiv-Dativ | conurbației | invariabil |
| Vocativ | conurbație | invariabil |
- formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online