gravita

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză graviter. Confer italiană gravitare.

Pronunție

  • AFI: /gra.viˈta/


Verb


Conjugarea verbului
gravita
Infinitiv a gravita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gravitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să graviteze
Participiu gravitat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp.
  2. (fig.) a evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din gravita.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru gravita.

Referințe