gravita
Aspect
Etimologie
Din franceză graviter. Confer italiană gravitare.
Pronunție
- AFI: /gra.viˈta/
Verb
Conjugarea verbului gravita | |
Infinitiv | a gravita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
gravitez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să graviteze |
Participiu | gravitat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp.
- (fig.) a evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp
Etimologie
Din gravita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru gravita.