conversa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză converser < latină conversari.

Pronunție

  • AFI: /kon.ver'sa/


Verb


Conjugarea verbului
conversa
Infinitiv a conversa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conversez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să converseze
Participiu conversat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a sta de vorbă cu cineva, a întreține o convorbire; a discuta.


Traduceri

Anagrame

Referințe