conviețuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a conviețui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
conviețuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conviețuire conviețuiri
Articulat conviețuirea conviețuirile
Dativ-Genitiv conviețuirii conviețuirilor
Vocativ conviețuire conviețuirilor
  1. faptul de a conviețui; coabitare.


Traduceri

Referințe