conviețui

română

Etimologie

Din con- + a viețui (după latină convivere).

Pronunție

• AFI: /kon.vje.ʦuˈi/

Verb

Conjugarea verbului conviețui
Infinitiv	a conviețui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conviețuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conviețuiască
Participiu	conviețuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita.

Cuvinte derivate

• conviețuire
• conviețuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online