conviețui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din con- + a viețui (după latină convivere).

Pronunție

  • AFI: /kon.vje.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
conviețui
Infinitiv a conviețui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conviețuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conviețuiască
Participiu conviețuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe