convolut
Etimologie
Din germană Konvolut.
Pronunție
- AFI: /kon.vo'lut/
Substantiv
| Declinarea substantivului convolut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | convolut | convoluturi |
| Articulat | convolutul | convoluturile |
| Genitiv-Dativ | convolutului | convoluturilor |
| Vocativ | convolutule | convoluturilor |
- grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză convoluté < latină convolutus.
Pronunție
- AFI: /kon.vo'lut/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului convolut | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | convolut | convoluți |
| Feminin | convolută | convolute |
| Neutru | convolut | convolute |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online