convolut

română

Etimologie

Din germană Konvolut.

Pronunție

• AFI: /kon.vo'lut/

Substantiv

Declinarea substantivului convolut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	convolut	convoluturi
Articulat	convolutul	convoluturile
Genitiv-Dativ	convolutului	convoluturilor
Vocativ	convolutule	convoluturilor

1. grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau într-o arhivă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză convoluté < latină convolutus.

Pronunție

• AFI: /kon.vo'lut/

Adjectiv

Declinarea adjectivului convolut
	Singular	Plural
Masculin	convolut	convoluți
Feminin	convolută	convolute
Neutru	convolut	convolute

1. (despre organe) răsucit în formă de cornet.
2. răsucit, întors asupra lui însuși.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online