convorbi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din con- + a vorbi (după germană unterreden).

Pronunție

  • AFI: /kon.vor'bi/


Verb


Conjugarea verbului
convorbi
Infinitiv a convorbi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
convorbesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să convorbească
Participiu convorbit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a sta de vorbă; a discuta, a conversa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe