coordona

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză coordonner.

Pronunție

  • AFI: /ko.or.do'na/


Verb


Conjugarea verbului
coordona
Infinitiv a coordona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
coordonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să coordoneze
Participiu coordonat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe