coordonare
română
Etimologie
Din a coordona.
Pronunție
- AFI: /ko.or.do'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului coordonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coordonare | coordonări |
| Articulat | coordonarea | coordonările |
| Genitiv-Dativ | coordonării | coordonărilor |
| Vocativ | coordonare | coordonărilor |
- acțiunea de a coordona și rezultatul ei.
- relație stabilită, în cadrul unei enunțări, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online