copleșire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a copleși.

Pronunție

  • AFI: /ko.ple'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
copleșire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copleșire copleșiri
Articulat copleșirea copleșirile
Genitiv-Dativ copleșirii copleșirilor
Vocativ copleșire copleșirilor
  1. faptul de a copleși; năpădire, împovărare.


Traduceri

Referințe