copleșire
Etimologie
Din a copleși.
Pronunție
- AFI: /ko.pleˈʃi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului copleșire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | copleșire | copleșiri |
| Articulat | copleșirea | copleșirile |
| Genitiv-Dativ | copleșirii | copleșirilor |
| Vocativ | copleșire | copleșirilor |
- faptul de a copleși; năpădire, împovărare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online