copleși
Etimologie
Probabil din latină complexire.
Pronunție
- AFI: /ko.pleˈʃi/
Verb
| Conjugarea verbului copleși | |
| Infinitiv | a copleși |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
copleșesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să copleșească |
| Participiu | copleșit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva.
- (v.tranz.) a emoționa peste măsură, a impresiona puternic.
- (v.tranz.) (despre ființe) a înconjura din toate parțile; a cuprinde.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online