corăbier

română

Etimologie

Din corabie + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ko.rə.bi'er/

Substantiv

Declinarea substantivului corăbier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corăbier	corăbieri
Articulat	corăbierul	corăbierii
Genitiv-Dativ	corăbierului	corăbierilor
Vocativ	corăbierule	corăbierilor

1. navigator, marinar pe o corabie; proprietar al unei corăbii.

Cuvinte derivate

• corăbierie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cerbărio

Referințe

• DEX '98 via DEX online