corectare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) corecta.

Pronunție

  • AFI: /ko.rek'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
corectare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corectare corectări
Articulat corectarea corectările
Dativ-Genitiv corectării corectărilor
Vocativ corectare corectărilor
  1. acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare.


Traduceri

Referințe