corm
Etimologie
Din franceză corme.
Pronunție
- AFI: /korm/
Substantiv
| Declinarea substantivului corm | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corm | invariabil |
| Articulat | cormul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cormului | invariabil |
| Vocativ | cormule | invariabil |
- organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online