corm

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză corme.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
corm
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corm invariabil
Articulat cormul invariabil
Genitiv-Dativ cormului invariabil
Vocativ cormule invariabil
  1. organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată.


Traduceri

Anagrame

Referințe