cosemna

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din co- + a (se) semna.

Pronunție

  • AFI: /ko.sem'na/


Verb


Conjugarea verbului
cosemna
Infinitiv a cosemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cosemnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cosemneze
Participiu cosemnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a semna împreună cu altcineva un act, o lucrare etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe