semna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză signer (după semn).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) semna
Infinitiv a (se) semna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) semnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) semneze
Participiu semnat
Conjugare I
  1. (v.tranz. intranz. refl.) a (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe