cosinus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Graficul funcției cosinus
Relații matematice cu funcția COSINUS într-un triunghi

română

Etimologie

Din franceză cosinus.

Pronunție

  • AFI: /'ko.si.nus/


Substantiv


Declinarea substantivului
cosinus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cosinus cosinusuri
Articulat cosinusul cosinusurile
Dativ-Genitiv cosinusului cosinusurilor
Vocativ cosinusule cosinusurilor
  1. funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu sinusul unghiului complementar.
    Cosinus de pi este -1.


Traduceri





catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cosinus m.

  1. cosinus





daneză

(dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cosinus

  1. cosinus





franceză

(français)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /kɔ.si.nys/


Substantiv

cosinus m.

  1. cosinus





islandeză

(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cosinus

  1. cosinus





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
cosinus
m. Singular Plural
Substantiv cosinus '
Diminutiv ' '
  1. cosinus





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cosinus m.

  1. cosinus





suedeză

(svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
cosinus
' Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ cosinus ' ' '
Genitiv ' ' ' '
  1. cosinus