sinus

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sinus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
sinus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sinus sinusuri
Articulat sinusul sinusurile
Genitiv-Dativ sinusului sinusurilor
Vocativ ' '
  1. funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv și ipotenuză.
  2. cavitate în unele oase craniene.
  3. porțiune dilatată a vaselor sangvine sau limfatice.


Traduceri