cotutelă

română

Etimologie

Din franceză cotutelle.

Pronunție

• AFI: /ko.tu'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cotutelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotutelă	cotutele
Articulat	cotutela	cotutelele
Genitiv-Dativ	cotutelei	cotutelelor
Vocativ	cotutelă	cotutelelor

1. tutelă deținută de două sau de mai multe persoane.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online