tutelă

română

Etimologie

Din franceză tutelle < latină tutela.

Pronunție

• AFI: /tu'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului tutelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tutelă	tutele
Articulat	tutela	tutelele
Genitiv-Dativ	tutelei	tutelelor
Vocativ	tutelă	tutelelor

1. acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie.
2. administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc.
3. sprijin, ocrotire, protecție.

Cuvinte derivate

• tutela
• tutelaj

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online