cotutoare
română
Etimologie
Din franceză cotuteur.
Pronunție
- AFI: /ko.tu'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cotutoare | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cotutoare | cotutoare |
| Articulat | cotutoarea | cotutoarele |
| Genitiv-Dativ | cotutoarei | cotutoarelor |
| Vocativ | cotutoareo | cotutoarelor |
- persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online