tutore

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană tutore. Confer franceză tuteur.

Pronunție

  • AFI: /tu'to.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tutore
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tutore tutori
Articulat tutorele tutorii
Genitiv-Dativ tutorelui tutorilor
Vocativ tutore tutorilor
  1. persoană autorizatăexercite dreptul de tutelă; epitrop.


Traduceri


Substantiv

  1. persoană autorizatăexercite dreptul de tutelă; epitrop.


Traduceri

Referințe