coviltir

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din franceză couverture, printr-un intermediar rusesc.

Pronunție

  • AFI: /ko.vilˈtir/


Substantiv


Declinarea substantivului
coviltir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coviltir coviltire
Articulat coviltirul coviltirele
Genitiv-Dativ coviltirului coviltirelor
Vocativ coviltirule coviltirelor
  1. acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă.


Traduceri

Referințe