crâșmuță

română

Etimologie

Din crâșmă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /krɨʃ'mu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului crâșmuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crâșmuță	crâșmuțe
Articulat	crâșmuța	crâșmuțele
Genitiv-Dativ	crâșmuței	crâșmuțelor
Vocativ	crâșmuță	crâșmuțelor

1. (reg.) crâșmuliță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• astrucam

Referințe

• DEX '98 via DEX online