crâșmuliță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din crâșmă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /krɨʃ.mu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crâșmuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crâșmuliță crâșmulițe
Articulat crâșmulița crâșmulițele
Genitiv-Dativ crâșmuliței crâșmulițelor
Vocativ crâșmuliță crâșmulițelor
  1. (reg.) diminutiv al lui crâșmă; crâșmușoară, crâșmuță.


Traduceri

Referințe