crâmpiță

română

Etimologie

Confer crâmpei.

Pronunție

• AFI: /krɨm'pi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului crâmpiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crâmpiță	crâmpițe
Articulat	crâmpița	crâmpițele
Genitiv-Dativ	crâmpiței	crâmpițelor
Vocativ	crâmpiță	crâmpițelor

1. (reg.) încurcătură a firelor din urzeală; (fig.) piedică, obstacol.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online