crâmpei
Etimologie
Din slavă (veche) kronpu („mic”).
Pronunție
- AFI: /krɨmˈpej/
Substantiv
| Declinarea substantivului crâmpei | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crâmpei | crâmpeie |
| Articulat | crâmpeiul | crâmpeiele |
| Genitiv-Dativ | crâmpeiului | crâmpeielor |
| Vocativ | crâmpeiule | crâmpeielor |
- parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă.
- (despre fraze, gânduri etc.) fragment, frântură.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online