crâmpei

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) kronpumic”.

Pronunție

  • AFI: /krɨm'pej/


Substantiv


Declinarea substantivului
crâmpei
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crâmpei crâmpeie
Articulat crâmpeiul crâmpeiele
Genitiv-Dativ crâmpeiului crâmpeielor
Vocativ crâmpeiule crâmpeielor
  1. parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă.
  2. (despre fraze, gânduri etc.) fragment, frântură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe