crepitație
română
Etimologie
Din franceză crépitation.
Pronunție
- AFI: /kre.pi'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului crepitație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crepitație | crepitații |
| Articulat | crepitația | crepitațiile |
| Genitiv-Dativ | crepitației | crepitațiilor |
| Vocativ | crepitație | crepitațiilor |
- (med.) zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online