ciocnire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a ciocni.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ciocnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocnire ciocniri
Articulat ciocnirea ciocnirile
Dativ-Genitiv ciocnirii ciocnirilor
Vocativ ciocnire ciocnirilor
  1. acțiunea de a (se) ciocni.
  2. lovire (însoțită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură.
  3. (fig.) luptă între interese sau idei diferite.
  4. (fig.) bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni.


Traduceri

Anagrame

Referințe