croncănire
română
Variante
Etimologie
Din a croncăni.
Pronunție
- AFI: /kron.kə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului croncănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | croncănire | croncăniri |
| Articulat | croncănirea | croncănirile |
| Genitiv-Dativ | croncănirii | croncănirilor |
| Vocativ | croncănire | croncănirilor |
- acțiunea de a croncăni și rezultatul ei; croncănit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online